CELE 5 RANI CARE NE IMPIEDICĂ SĂ FIM NOI ÎNŞINE

Toti avem numeroase convingeri care ne impiedica sa fim ceea ce vrem sa fim. Cu cat aceste maniere de a gandi sau convingeri ne fac rau, cu atat incercam mai mult sa le diminuam. Ajungem chiar sa credem ca nu ne apartin noua.

Ti-ai dat seama pana acum ca atunci cand acuzi pe cineva de ceva, acea persoana te acuza la randul ei, de acelasi lucru?

De aceea este atat de important sa inveti sa te cunosti si sa te accepti cat mai mult posibil. Acest lucru ne ajuta sa traim din ce in ce mai putine situatii dureroase. Depinde de fiecare dintre noi sa hotaram sa ne luam viata in propriile maini, pentru a deveni stapani pe propria existenta, in loc sa lasam ego-ul fiecaruia sa ne controleze viata. Dar a face fata acestor lucruri necesita mult curaj deoarece in mod inevitabil se vor atinge vechile rani, care ne pot produce foarte mult rau.

La putin timp dupa nastere, ne dam seama ca atunci cand vrem sa fim noi insine, acest lucru deranjeaza lumea adultilor sau pe cea a apropiatilor nostri. Ajungem astfel la concluzia ca, a fi natural, nu este bine, nu este corect. Este o descoperire dureroasa ce provoaca mai ales copilului, accese de furie. Aceste crize devin atat de frecvente incat ajungem sa credem ca sunt normale. Sunt numite „crizele copilariei” sau apoi „crizele adolescentei”. Poate au devenit ceva normal pentru oameni, dar cu siguranta nu constituie ceva firesc. Un copil care se agita in mod natural, care este echilibrat si care are dreptul dea fi el insusi nu face genul acesta de crize. Din nefericire, acest tip de copil nu exista aproape deloc.

Am observat in schimb, ca majoritatea copiilor trec prin urmatoarele patru etape:

Dupa ce a cunoscut bucuria de a fi el insusi, copilul, in prima etapa a vietii, va cunoaste durerea provocata de faptul ca nu are dreptul de a actiona mereu asa, trecand astfel in ceade a doua etapa. Urmeaza apoi perioada de criza si cea de revolta, a treia etapa. Dupa aceea, in a patra etapa, pentru a-si micsora suferinta, copilul se resemneaza si ajunge sa-si creeze o noua personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalti sa devina.

Multe persoane vor ramane inchistate in cea de a treia etapa pe toata durata vietii, adica vor fi mereu in reactiune, furiosi sau in situatii de criza.

In timpul celei de a treia si celei de a patra etape ne cream mai multe masti (noi personalitati) pe care le folosim pentru a ne apara impotriva suferintei traite pe parcursul celei de a doua etape.

Aceste masti sunt in numar de cinci si corespund celor cinci rani importante, traite de fiinta umana.

In timpul numerosilor ani de studiu, am ajuns la concluzia ca toate suferintele oamenilor pot fi concentrate in cinci rani. Le mentionez aici, in ordine cronologica, adica in ordinea in care fiecare dintre ele apare in viata noastra:

RESPINGERE

ABANDON

UMILIRE

TRADARE

NEDREPTATE

Inlocuirea ranilor cu mastile este consecinta faptului ca vrem sa ascundem, de noi insine si de ceilalti, ceea ce inca nu am vrut sa rezolvam. Aceste ascunzisuri sunt o forma de tradare. Care sunt aceste masti? Le-am notat mai jos, langa ranile pe care incearca sa le ascunda:

RESPINGERE ………… FUGAR

ABANDON………………DEPENDENT

UMILIRE ……………….MASOCHIST

TRADARE………………DOMINANT

NEDREPTATE………….RIGID

Purtam o masca doar atunci cand vrem sa ne protejam. De exemplu, in cazul in care o persoana traieste o nedreptate in urma unui eveniment, sau cand se judeca pe sine ca fiind nedreapta, sau cand ii este teama de a fi judecata ca fiind incorecta, va purta masca ei de rigid, adica va adopta comportamentul unei persoane rigide.

O sa ilustrez printr-un exemplu, pentru a vedea mai clar felul in care rana si masca ce ii corespunde, sunt legate una de alta. Rana interioara poate fi comparata cu o rana fizica pe care o ai pe mana de mult timp, pe care o ignori si pe care nu ai ingrijit-o cum trebuia. Ai preferat sa o bandajezi, pentru a nu se mai vedea. Acel pansament este echivalentul mastii. Ai crezut ca facand astfel, vei putea pretinde ca nu esti ranit. Crezi ca intr-adevar, aceasta este solutia?

Bineinteles ca nu. Stim cu totii lucrul acesta, dar ego-ul, el, nu stie. Este una dintre modalitatile lui de a ne pacali.

Sa ne intoarcem la exemplul cu rana de la mana. Sa presupunem ca acea leziune te doare foarte tare, atunci cand cineva te atinge pe mana, chiar daca rana este protejata de pansament. Cand cineva te ia de mana, cu dragoste, iar tu tipi: „Au! Ma doare!”, poti sa-ti imaginezi cat de surprins este celalalt. Oare chiar a vrut sa te raneasca? Nu, deoarece daca suferi atunci cand cineva te atinge pe mana, este din cauza faptului ca tu esti cel care a hotarat sa nu-si ingrijeasca rana. Iar celalalt nu este responsabil de durerea ta.

Este la fel pentru toate ranile. Sunt foarte multe situatiile in care credem ca suntem respinsi, abandonati, tradati, umiliti, sau tratati intr-un mod injust. In realitate, de fiecare data cand ne simtim raniti, ego-ul nostru este cel care vrea sa creada ca celalalt este raspunzator. Practic, incercam sa gasim un vinovat. Cateodata, hotaram ca noi suntem cei vinovati, cand, in realitate, nu e cu nimic mai adevarat decat atunci cand il acuzam pe celalalt. Stiati ca, de fapt, in viata nu exista persoane vinovate, ci doar persoane suferinde. Acum stiu ca, cu cat acuzam mai mult (pe sine sau pe ceilalti), cu atat se repeta mai mult aceealsi experienta. Acuzarea nu servelste decat la nefericirea oamenilor. In timp ce, daca privim cu compasiune partea umana care sufera, evenimentele, situatiile si persoanele vor incepe sa se transforme.

Mastile pe care le cream pentru a ne apara, sunt vizibile in morfologia unei persoane, in infatisarea sa exterioara. Mi se pune adesea intrebarea daca pot fi detectate ranile la copiii mici. Eu personal, ma amuz observandu-i pe cei sapte nepotei ai mei, care au, in momentul in care scriu aceste randuri, intre sapte luni si noua ani. La majoritatea dintre ei, pot sa incep sa vad ranile plecand de la aparenta fizica. Ranile, usor de reperat la aceasta varsta, pot indica o rana mai importanta. In schimb, am observat la doi dintre cei trei copii ai mei, faptul ca trupul lor de adult indica rani diferite de cele pe care le vedeam atunci cand erau copii sau adolescenti. Corpul este atat de inteligent, incat gaseste intotdeauna un mijloc de a ne arata ce avem de rezolvat.

In plus, este important sa nu ne agatam de cuvintele folosite pentru a exprima ranile sau mastile. Cineva poate fi respins si sa traiasca o nedreptate, altcineva poate fi tradat si traieste acest lucru ca pe o respingere, altcineva poate fi abandonat si se simte umilit, etc.

Este incurajator sa stim ca, chiar daca ne nastem cu anumite rani ce trebuie vindecate, rani ce sunt frecvent activate prin reactiile pe care le avem in fata celorlalti si a situatiilor din jurul nostru, mastile pe care le-am creat pentru a ne proteja nu sunt permanente.

Fragment din cartea “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine” de Lise Bourbeau.

 ‘ ‘ ‘ ‘ ‘ ‘ ” ”