Vom incepe acest articol cu un exercitiu de imaginatie:

In agitatia de la metrou, cineva te calca din greseala pe un picior. Alege care este reactia ta potrivit urmatoarelor variante:

a) “Tu chiar esti prost? Nu vezi ca m-am asezat langa tine sau asa impiedicat esti de obicei?”

b) “Observ ca m-ati lovit. Puteati fi mai atent, insa aveti corpul orientat la 45 de grade fata de mine, ceea ce ma determina sa concluzionez ca in cazul in care nu m-ati fi lovit acum, sigur ati fi facut-o in urmatoarele 3 minute.

c) “Va rog sa ma scuzati ca m-ati lovit. Eu sunt de vina, ca de obicei. M-am asezat prea aproape de dumneavoastra. Imi cer scuze inca o data.”

d) “Ma doare putin piciorul, insa nu pot sa nu observ cat de frumoasa este bluza prietenei dumneavoastra.”

Toate aceste exemple poarta numele de tipare de comunicare.

Astfel, putem experimenta diferite momente in viata in care sa ne regasim in urmatoarele situatii:

• in categoria tiparului de comunicare ce are ca scop invinuirea celuilalt, cat si analiza greselilor celorlalti in special fata de noi insine;
• in categoria tiparului de comunicare ce denota o atitudine rece, exprimand ideea de rigiditate si insensibilitate;
• in categoria tiparului de comunicare al carui tel este evitarea oricarui conflict, chiar daca acest lucru inseamna sa trecem peste propriile principii de viata;
• in categoria tiparului de comunicare in care nu ii oferam suficienta atentie celuilalt.

Ceea ce ar trebui sa intelegem inca de la inceput este faptul ca nu trebuie sa identificam omul cu tiparul de comunicare. Chiar daca o persoana are tendinta de a manifesta in mod preponderant tiparul celui care acuza, acest lucru nu inseamna ca acea persoana este un acuzator. De fapt, fiecare persoana poate apela la un anumit tipar in functie de situatia in care se afla.

Mai mult decat atat, in spatele fiecarui tipar de comunicare se ascunde o nevoie neexprimata.

Astfel:

• in spatele reactiei de acuzare, se regaseste nevoia de celalalt: “te acuz deoarece nu iti pot spune ca am nevoie de tine”;
• rationalizarea de care da dovada cel care apeleaza la un tipar de comunicare rigid ascunde incapacitatea acestuia de a-si exprima nevoile emotionale: “nu am puterea de a spune ceea ce imi doresc cu adevarat”;
• in spatele rolului de victima al celor care apeleaza la un tipar de comunicare ce evita conflictul se ascunde aceeasi dorinta de exprimare a propriilor nevoi: “nu exprim ceea ce sunt deoarece nu doresc sa supar pe nimeni”;
• in spatele tiparului de comunicare dominat de reactii confuze regasim atat lipsa unui scop, cat si nevoia de ceilalti si exprimarea propriilor nevoi: “nu stiu cum sa exprim ceea ce imi doresc si nu stiu cum sa le arat celorlalti ca am nevoie de ei.”

Asadar, fiecare tipar de comunicare actioneaza precum o masca pe care alegem sa o purtam si sa o dam jos din cand in cand pentru a o schimba cu alta. Insa nucleul acestor reactii este capacitatea noastra de a descoperi ce se ascunde in spatele tiparelor de comunicare pe care atat noi, cat si cei din jurul nostru le folosesc. In momentul in care vom reusi sa intelegem si chiar sa indepartam aceste straturi, vom reusi sa avem relatii autentice atat cu noi insine, cat si cu ceilalti.

Daca doresti sa afli care este denumirea celor 4 tipare de comunicare descrise pe scurt aici si daca vrei sa intelegi prin ce circumstante ajungi sa traiesti intr-un anumit tipar de comunicare , atunci vino la atelierul “Ce NU ne spunem atunci cand comunicam” ce va avea loc in weekend-ul 31 ianuarie-1 februarie. Mai multe detalii despre acest atelier vei gasi aici.

Tu in care dintre cele 4 tipare de comunicare te regasesti?

Comments

comments