Si eu am fost o masochista. Afla cum mi-am vindecat rana de umilire!

Astazi vreau sa-ti spun povestea ranii mele sufletesti, sa-ti impartasesc experientele traite inca din copilarie care au dus la activarea ranii mele, sa-ti vorbesc despre cum s-a manifestat in viata mea si cum am facut sa vindec rana de umilire.  

Acum cand iti scriu sunt intr-o alta etapa, ma simt mai implinita cu activitatea mea, sunt constienta de mine si mult mai libera in a fi eu insami si in a-mi urma calea si misiunea mea.
De aceea vreau sa afli si tu povestea mea, in care poate chiar te regasesti pentru a sti care sunt etapele prin care trece o persoana care isi vindeca ranile emotionale.

Dupa cum stii deja, fiecare dintre noi are doua rani principale si doua secundare care se activeaza inca din copilarie in relatie cu parintii nostri.
Voi imparti povestea mea in 5 etape pentru a-ti fi mai usor sa o urmaresti:

1. Care a fost rana mea emotionala din copilarie

2. Comportamentele mele dupa ce mi s-a activat rana de umilire 

3. Efectele ranii de umilire in viata mea

4. Cum mi-am vindecat rana de umilire

5. Cum s-a transformat viata mea dupa ce mi-am vindecat rana emotionala 

1. Care a fost rana mea emotionala din copilarie

 Rana mea principala a fost rana de umilire, iar masca purtata a fost aceea a masochistului. Pe langa rana de umilire, am trait, la un nivel mai putin intens si rana tradarii. 

Dar acum iti voi vorbi despre umilire si cum am ascuns aceasta rana sub masca unei persoane masochiste.

Ca toate ranile care se activeaza inca de cand suntem copii, si rana mea isi are originea din copilaria mea traita intr-un sat din Tara Oasului. 

Cu totii stim ca in lumea satului exista niste norme morale de comportament, ca judecata o face „gura lumii”, ca ceea ce  faci, felul cum te comporti este judecat de o comunitate mica de oameni in vizorul careia esti mereu.

Am trait aceasta rana in relatie cu mama mea care mereu imi spunea sa am grija sa nu o fac de rusine, sa fiu atenta cu ce ma imbrac, ce spun, cum ma port pentru ca lumea  sa nu ma vorbeasca pe mine si pe ea. 

Foarte des, in diverse situatii, ma compara cu alte fetite si ma mustra ca eu nu sunt imbracate ca ele, ca mie nu-mi sta bine parul. Intotdeauna eu trebuia sa ma conformez unor reguli ale ei, si cand i se parea ca nu fac si nu sunt cum vrea ea, imi spunea niste vorbe care ma faceau sa ma simt rusinata. 

Si, de atatea ori, chiar in public, atunci cand eram cu prietenii, imi adresa cuvinte care ma faceau sa ma simt umilita, care imi declansau un sentiment dureros al umilintei fiintei mele.

De specificat ca toate comportamentele de mai sus, mama le facea pentru ca imi vroia binele, insa fetita de atunci a interpretat la un anumit nivel ca nu sunt suficient de buna asa  si se simtea umilita de fiecare data.

Astfel am creat si dezvoltat treptat aceasta rana care a inceput sa fie vizibila si la nivel fizic deoarece am inceput sa ma ingras. Persoana care poarta aceasta rana este o persoana care are rotunjimi, este mai plinuta, iar eu ma incadram din ce in ce mai mult in acest tipar.

Ceea ce mie mi se pare interesant este ca rana umilintei, dezvoltata in relatie cu mama, o are chiar mama insasi. Asa imi explic eu acum comportamentul ei de atunci. Ca sa nu se simta umilita, ea cauta tot timpul sa ma faca pe mine sa fiu intr-un fel asa incat sa nu se activeze in ea rana umilintei.

2. Comportamentele mele dupa ce mi s-a activat rana de umilire

Am crescut si am inceput sa dezvolt anumite comportamente si eu, la randul meu. 

Asadar, am inceput sa fiu mereu atenta la nevoile si dorintele mamei mele, sa i le vad doar pe ale ei, sa raspund nevoilor si dorintelor ei ca sa o fac pe ea fericita, si sa nu-mi ascult nevoile si dorintele mele. Acest comportament l-am dezvoltat si in relatiile cu ceilalti, nu doar in relatie cu mama mea. 

In relatiile cu prietenii, ma puneam mereu la dispozitia lor, ca sa ma simt utila, pentru ca asa ma simteam eu acceptata si iubita, raspunzand nevoilor si dorintelor altora. Acesta era un comportament prin care imi dezvoltam aceasta rana deoarece credeam ca trebuie sa fiu pe placul altora prin ceea ce fac pentru ei.

O alta situatie in care am dezvoltat un alt fel de comportament era atunci cand mancam. Singurul lucru de care ma bucuram si cand imi dadeam voie sa simt placere fara sa ma judec era atunci cand mancam.

Dar dupa ce ma rasfatam cu o masa, dandu-mi dreptul sa ma simt libera, venea sentimentul de vinovatie. Dupa ce mancam si eu o prajitura, ma mustram pe mine insami zicandu-mi in sinea mea:” iar ai mancat ca o purcelusa, iar o sa te ingrasi”. 

In unele situatii, cand eram in public, ma pedepseam intr-un fel inconstient. Daca eram la o petrecere sau la un eveniment, cand serveam o prajitura sau o bautura, intr-un mod inconstient, varsam putina prajitura sau bautura pe cea mai frumoasa bluza ce o purtam si imi activam sentimentul umilirii, ma simteam umilita.

Un alt fel de comportament aveam si cand eram in conflict cu o persoana. Daca simteam ca ea se simte jignita sau umilita, eu ma invinovateam pentru ca eu as fi declansat acea situatie, acele sentimente. Faceam asta ca sa nu se simta ea umilita sau jignita. Adica ma autopedepseam ca sa am eu sentimentul de liniste pentru ca am salvat acea persoana. 

Persoanele care au rana umilirii sunt persoane care intotdeauna ii salveaza pe ceilalalti, sunt salvatorii altora. Asa am fost si eu, intotdeauna salvatoare pentru ceilalti. 

De mica am invatat sa fiu salvatoare ca sa-i fac pe apropiatii si prietenii mei sa se simta bine, fericiti. Si daca ei se simteau bine si fericiti, si eu ma simteam, la randul meu, bine si fericita. Deseori, tot din dorinta de a crea placere altora, faceam glume pe seama mea, punandu-ma eu mai prejos in fata lor.

Un alt fel de comportament de care imi aduc aminte este ca nu-mi dadeam voie sa ma simt libera. 

De exemplu, daca stateam si nu faceam nimic intr-o zi, ma simteam foarte vinovata, ma acuzam de acest lucru. Ma simteam validata prin faptul ca intotdeauna trebuia sa fac ceva. Si aceasta datorie de a face mereu ceva venea din copilarie cand mama mea era cu gura pe mine spunandu-mi ca nu am voie sa stau, ca trebuie sa am activitati, sa fac lucruri, sa fiu utila.

In relatiile mele m-am confruntat mult cu teama ca o sa-i ranesc pe ceilalti, ca o sa fiu considerata egoista  daca ma uit la nevoile mele, ca nu o sa mai contez deoarece voi fi un nimic pentru ei, ca nu voi mai fi suficient de buna ca sa merit sa fiu acceptata ca prieten de catre ceilalti.

Faptul ca nu-mi dadeam dreptul de a ma simti libera in multe alte situatii era iarasi un comportament dezvoltat in relatie cu rana ce o purtam. Si aici vreau sa vorbesc despre dreptul de a simti diverse forme de placere. 

Un exemplu este faptul ca multa vreme  am considerat ca a face sex este un pacat. Aceasta convingere isi avea originea din copilarie, din cele auzite de la mama mea si de la cei din sat pentru care a face sex era un pacat. 

Persoana masochista nu isi da voie sa se bucure de placere, are teama ca cineva acolo sus il pedepseste, iar eu nu eram o exceptie. 

3. Efectele ranii de umilire in viata mea

Ca un indiciu al acestei rani, corpul meu a inceput sa ia proportii. Si de aici aparea sentimentul de umilinta in public caruia ii corespundea un comportament anume ce-l dezvoltasem. 

Cand cineva imi spunea ca m-am ingrasat, ma simteam umilita, ma simteam vinovata ca sunt in neregula. Sau daca cineva imi spunea ca nu mi se potriveste rochita sau bluza imi activam sentimentul acesta desi eu pretindeam ca nu este asa. 

Au fost multe forme de comportament ce le-am avut in diverse situatii ce le-am trait cu sentimente de vinovatie si rusine. Dar cea mai importanta etapa pe care tin sa ti-o impartasesc si tie este cea in care am inceput sa-mi vindec rana, ce am facut si care au fost rezultatele ei.

4. Cum mi-am vindecat rana de umilire

Multi ani de zile nici nu mi-am dat seama ca aveam aceasta rana. Nu eram constienta de faptul ca ceea ce faceam eu faceam printr-un tip de comportament specific ranii ce o purtam. 

Cum ti-am mai spus in randurile de mai sus, mereu cautam sa ma fac utila si placuta celorlalti pentru ca ei sa ma accepte si sa ma iubeasca, sa fiu o persoana buna pentru a avea prieteni langa mine. 

Iar aceasta a durat pana intr-o zi cand am citit cartile terapeutei Lise Bourbeau si am inceput sa constientizez ca eu aveam o rana si am decis sa lucrez cu aceasta rana. 

Iar daca pana acum ti-am vorbit de un fel de comportamente specifice unei rani active acum iti voi prezenta comportamentele avute ca sa pot vindeca rana. 

In primul rand, un comportament al meu a fost faptul ca, pentru prima data, mi-am dat voie sa ma bucur de placerea de a manca fara sa ma mai simt vinovata ca mananc in loc sa ma abtin de la ceva sau de la o cantitate pentru a nu ma ingrasa.

Dandu-mi acest drept, aceasta libertate, am trait placerea de a manca fara sentimente de vinovatie, repros si pedeapsa, iar corpul meu a inceput sa se subtieze de la sine ca un indiciu ca am vindecat aceasta rana. 

Eram o femeie mai plinuta, iar acum, dupa ce am vindecat rana, am o alta silueta. 

Un alt comportament prin care am vindecat rana a fost marele merit de a invata sa spun NU si de a-mi da acest drept de a spune NU in toate acele situatii de dinainte cand eu nu faceam acest lucru. 

Asadar, am spus NU cererilor venite din partea prietenilor, colaboratorilor, fara sa ma simt vinovat.

Si de fiecare data cand ceilalti aveau pretentii de la mine, cand imi cereau ajutor sau aveau nevoie de mine in diferite feluri, eu mi-am acordat dreptul de a spune NU fara a avea sentimentul de vinovatie. 

Daca inainte ma puneam pe mine si nevoile mele pe ultimul loc, acum mi-am adus aminte ca este dreptul meu sa spun NU, si mi-am dat acest drept fara niciun alt sentiment de repros ca nu mai ajut sau ca nu mai sunt buna si utila.

De asemenea mi-am adus aminte nu doar ca am dreptul de a spune NU, ci si faptul ca este o responsabilitate a celorlalti ce sa aleaga sa creada despre mine daca eu spun NU in acel moment. 

Cel mai important lucru pentru mine a fost ca eu sa fiu mai intai de toate sincera cu mine insami si sa nu mai raspund cererilor si nevoilor cerlorlalti dintr-un sentiment de teama si vinovatie, ci din sentimentul, din convingerea ca eu pot sa-i ajut cu adevarat, nu din frica ca daca nu raspund voi pica in ochii lor. 

Apoi mi-am dat voie sa ma uit in primul rand la nevoile si dorintele mele, sa le prioritizez, sa le indeplinesc, si doar in masura in care mai pot sa raspund si nevoilor si dorintelor celorlalti sa o fac. 
Am invatat cat sunt de importanta eu pentru mine, eu cu dorintele si nevoile fiintei mele. 

Mi-am dat voie sa ma simt libera, sa fiu eu insami chiar cu riscul ca ceilalti sa se supere pe mine sau sa fie dezamagiti. Si mi-am adus aminte ca este dreptul lor sa creada ceea ce vor, si ca si ei au ceva de invatat din experienta traita cu mine, ca si ei au o rana de vindecat. 

Practic, le-am dat responsabilitatea asta fara a mai veni eu sa-i salvez intr-un fel sau altul.

De asemenea, un alt drept pe care mi l-am acordat a fost acela de a avea zile cand, pur si simplu, timp de o ora si jumatate stateam fara a face ceva, fara a intreprinde vreo activitate. 

Ma bucuram de mine, stand eu cu mine insami, fara a face nimic, si fara a ma mai simti vinovata pentru faptul ca nu faceam nimic, fara sa ma mai identific cu ceea ce fac. 

Mi-am mai dat si un alt drept de a simti libertatea fiintei mele prin a-mi asculta adevarul meu personal pentru a-mi intelege sinceritatea mea in raport cu mine insami. Si pentru asta am inceput sa-mi iau zile libere cand m-am bucurat de mine, de momentele petrecute doar eu cu mine. Am simtit atata placere si bucurie de viata. 

Mai departe, prin aceasta libertate de a ma bucura de mine, am atras in jurul meu oameni care sa se bucure de viata in prezenta mea. Am construit relatii cu oameni care s-au simtit si ei liberi sa fie ei insisi, cu ei si cu mine.

5. Cum s-a transformat viata mea dupa ce mi-am vindecat rana emotionala

Odata ce am avut aceste comportamente si am vindecat aceasta rana, viata mea s-a schimbat. Am atras din ce in ce mai multi oameni care au acceptat NU-urile mele, oameni care si-au dat si ei dreptul de a spune NU. 

Prin tot ce ti-am spus pana acum am reusit sa-mi vindec rana. 
Tot ceea ce am facut a fost sa fie eu insami cu libertatile si placerile mele, fara sentimente de vinovatie si pedespsa cand nu eram pe placul altora. 

Ca urmare, viata mea toata s-a schimbat. Acum imi dau libertatea sa fiu EU. Uneori rana avuta se mai declanseaza, dar am posibilitatea sa aleg. Acum o vad, sunt constienta de ea, si eu aleg cum sa reactionez. 
Pot reactiona iar din teama si grija pentru ceilalti, sau pot sa-mi schimb atitudinea stiind deja ce inseamna aceasta rana. 

Aceasta a fost rana mea principala, poate si tu te-ai identificat cu ea. 

Acum cand mi-am vindecat aceasta rana sunt o persoana libera in exprimare, joviala, ma bucur de simturile mele, de placerile mele, adica imi dau dreptul de a ma bucura de toata fiinta mea fara niciun sentiment negativ. 

Sunt mai creativa, mai interesata de arta, de frumos, imi place foarte mult dansul. Am atras colaborari de calitate, am construit relatii profesionale, de prietenie si de cuplu tot mai sanatoase. 

Sunt romanca si cred ca, la fel ca si mine, multi romani au aceasta rana de rusine. Rusinea si vinovatia sunt ca vibratie energetica cele mai joase sentimente, iar cand vindecam aceste doua sentimente reusim sa evoluam in viata. 

Tu cum stai cu rana de umilire in viata ta?


Alina Finta
Fondatoarea Evoluam Impreuna’ ‘ ‘ ‘ ‘ ‘ ” ”