Îndrăzneşte să-ţi exprimi feminitatea!
CELE 5 RANI CARE NE IMPIEDICĂ SĂ FIM NOI ÎNŞINE
Libertatea este tot ceea ce vreau, dar ma rusinez sa sper la ea. De ce trebuie ca cineva sa fie rusinat cand spera la libertate? – pentru ca nimeni nu te impiedica. Poti fi liber in acest moment. Dar acele atasamente… au ajuns foarte adanc in tine; au devenit aproape existenta ta. Poate ca iti aduc nefericere, dar aduc de asemenea momente de bucurie. Poate ca iti creaza lanturi la picioare, dar iti ofera si clipe in care sa dansezi.
Este o situatie foarte ciudata, orice om inteligent trebuie sa o infrunte: suntem inradacinati in pamant si vrem aripi sa zburam in ceruri. Nu putem fi dezradacinati, deoarece pamantul este hrana noastra, mancarea noastra. Si nu putem sa ne oprim visul de a avea aripi, deoarece acesta este spiritul nostru, insusi sufletul nostru, cel ce ne face sa fim fiinte umane.
Niciun animal nu simte chinul; toate animalele sunt perfect satisfacute asa cum sunt. Omul este singurul animal care este nemultumit din fire; de aici sentimentul de rusine – deoarece el stie: “pot fi liber”.
Am iubit mereu o poveste antica: Un om, un om maret, un luptator pentru libertate, calatorea in munti. A stat intr-un caravanserai pe timp de noapte. Era uimit ca in acel caravanserai era un frumos papagal, intr-o colivie aurita, ce repeta incontinuu:
– Libertate! Libertate!
Si era un loc in care, atunci cand papagalul striga “Libertate!”, se auzea ecoul in vai, in munti.
Omul s-a gandit:
– Am vazut multi papagali si am crezut ca trebuie sa vrea sa fie liberi din acele custi, dar nu am vazut un papagal a carui zi, de dimineata pana seara, cand se culca este petrecuta strigand dupa libertate.
El avea o idee. In mijlocul noptii, s-a sculat si a deschis usa custii. Stapanul dormea sus si el a spus papagalului:
– Acum iesi afara.
Dar a fost foarte uimit ca papagalul se agata lipit de barele coliviei. I-a spus din nou:
– Ai uitat de libertate? Iesi afara! Usa e deschisa si stapanul doarme dus; nimeni nu va sti. Doar zboara spre cer; tot cerul e al tau.
Dar papagalul se agata din rasputeri asa de tare incat omul a spus:
– Care e problema? Esti nebun?
A incercat sa ia papagalul cu propriile maini, dar papagalul a inceput sa il muste, dar in acelasi timp striga:
– Libertate! Libertate!
Vaile rasunau in noapte. Dar omul era de asemenea incapatanat, era un luptator pentru libertate, asa ca l-a tras din cusca si l-a aruncat spre cer; si a fost foarte satisfacut desi mana sa era ranita. Papagalul l-a atacat cat de puternic a putut, dar omul a fost extrem de satisfacut ca a eliberat un suflet. S-a culcat.
A doua zi de dimineata cand omul s-a trezit, a auzit papagaul strigand:
– Libertate! Libertate!
A crezut ca papagalul sta intr-un copac sau pe o stanca, dar cand a iesit, papagalul era in colivie, cu usa deschisa.
Am iubit povestea deoarece este foarte adevarata. Poate ca iti place sa fii liber, dar colivia are anumite securitati, sigurante. In colivie papagalul nu era ingrijorat de mancare, de inamici, nu era ingrijorat de niciun lucru in lume. Este calduroasa, este de aur. Niciun alt papagal nu are o colive asa valoroasa.
Puterea ta, bogatiile tale, prestigiul tau – toate sunt colivia ta. Sufletul tau vrea sa fie liber, dar libertatea este periculoasa. Libertatea nu are nicio asigurare, nu are nicio siguranta.
Libertatea inseamna sa mergi pe muchie de cutit – fiecare moment este periculos, te lupti sa iti faci loc. Fiecare moment este o provocare din necunoscut. Uneori este prea cald si uneori este prea frig – si nu e nimeni acolo sa aiba grija de tine. In colivie, proprietarul era responsabil. Cand era prea frig, obisnuia sa acopere colivia cu o patura. Cand era prea cald, punea un ventilator aproape.
Libertatea inseamna responsabilitate mare; esti pe cont propriu si singur.
Rabindranath avea dreptate: Libertatea este tot ceea ce imi doresc, dar ma simt rusinat sa sper la ea – deoarece nu este o problema de a spera, ci de a-ti asuma un risc.
Libertatea – Curajul de a fi tu insuti, Osho
‘ ‘ ‘ ‘ ‘ ‘ ” ”