Cum am depasit cele mai importante provocari intalnite pe drumul evolutiei personale
septembrie 17, 2018
Si tie ti-au fost taiate aripile cand ai avut un vis?
octombrie 8, 2018

Cum sa ajuti pe cineva fara ca “binele” pentru el sa se transforme in ”rau”

O batranica statea deja de ceva timp pe marginea trotuarului. Te indrepti catre ea si, printre vuietul masinilor, te oferi sa o ajuti sa treaca strada. Nu mai astepti raspunsul batranei care deja te priveste mirata, o iei de mana, te asiguri ca nu trece nicio masina si, cat se poate de repede, treceti amandoi strada. Ajunsi in siguranta pe partea cealalta a drumului, o privesti cu mandrie pe batranica, parca asteptand o multumire, dar vorbele ei te umplu de confuzie: Mama, eu asteptam pe cineva. Nu aveam nevoie sa trec strada!

Tu ai fost vreodata in situatia in care sa-ti oferi ajutorul fara sa ti se fi cerut?

Iti marturisesc ca eu una am incercat de-a lungul timpului sa ajut destul de multe persoane fara ca ele sa-mi ceara ajutorul in mod explicit. Pana a venit o zi si am invatat una dintre cele mai importante lectii ale vietii mele.

  • Acum ceva timp i-am daruit unei prietene o carte despre cum sa-ti implementezi obiceiuri sanatoase si o sunam zilnic sa o intreb daca respecta planul.
  • Celor din familia mea le tot vorbeam despre dezvoltarea personala si cat de bine imi face, fara ca nimeni sa manifeste vreun interes in acest sens.
  • Surorii mele ii tot spuneam cum sa-i vorbeasca nepotelului meu, Damian.
  • Am avut un amic care se tot plangea incontinuu ca nu se simte in regula la job-ul lui. Ca vrea sa plece, dar nu gaseste altceva mai bun. Ce crezi ca am facut? L-am prezentat unor cunostinte de-ale mele care aveau nevoie de cineva cu calificarea lui … nici nu a vrut sa auda. Si acum lucreaza la aceasi companie si … se plange in continuare.

In toate cazurile m-am implicat cu draga inima, convinsa ca le fac tuturor un foarte mare bine. Intr-un an de zile prietena mea avea sansa sa-si schimbe radical viata daca respecta pasii din carte, parintilor mei le-ar fi fost mult mai bine emotional, iar amicul meu ar fi putut avea un job mai relaxat si mai bine platit. Ce mai? Puteam fi ca pestisorul auriu care le indeplinea dorinte 🙂 Doar daca ei si-ar fi dorit cu adevarat acele lucruri …

Din aceste experiente am tras cateva concluzii foarte importante pentru mine:

1. De ce era atat de important pentru mine ca persoanele de mai sus sa fie in regula cu ele? Eu nu puteam fi fericita, daca ei nu erau fericiti? Iti spun sincer ca supararile si dezamagirile lor ma afectau atat de tare incat parca deveneau ale mele.

Eram in etapa in care daca vedeam o persoana in suferinta, imi provoca si mie suferinta. Iar asta ma face acum sa ma intreb care era adevaratul motiv pentru care voiam atat de mult sa-mi ofer ajutorul. Ca sa-mi fie mie bine, ca sa am eu un confort emotional?

2. Cand am oferit ajutorul celor dragi fara sa mi se ceara … am facut abuz de puterea mea: am intrat cu bocancii in viata lor, ca in povestea cu batranica.

Amicul meu nu mi-a spus clar ca are nevoie de ajutor sa-si schimbe locul de munca. Doar se plangea ca nu ii este bine. Prietena mea nu mi-a spus clar ca vrea sa aiba o viata mai buna. Doar ca este nefericita cu viata pe care o are. Ma intelegi ce am facut? Eu le-am presupus anumite nevoi si am actionat direct, fara sa-i intreb clar ce isi doresc.


3. Am inteles ca nu pot obliga eu un om sa faca o schimbare in viata lui, daca el nu isi doreste cu adevarat sa actioneze.

Am inteles ca pot interveni in viata unei persoane, chiar si a uneia dragi mie, numai atat cat mi se permite si cat isi doreste si ea. Binele facut cu forta sau fara sa fie solicitat nu este privit cu ochi buni. Agaseaza, iar uneori chiar indeparteaza. Poate au fost cazuri cand oamenii pe care am vrut sa-i ajut s-au simtit inconfortabil sau m-au considerat superioara si aroganta.

Cand am inceput dezvoltarea personala, voiam sa ajut pe toata lumea din jurul meu. Credeam ca si pentru ei este benefic sa se schimbe sau sa ajunga la constientizarile mele. Ei bine … nu a fost chiar asa. Lectia mea a fost sa respect etapa si momentul in care se afla cei din jurul meu, chiar daca mi-a fost tare greu sa accept asta! Persoanele pe care vrem sa le ajutam nu sunt intotdeauna pregatite de schimbare! Trebuie sa respectam asta si sa doar sa fim acolo pentru ei!

4. Chiar daca poate parea ciudat, am mai inteles ca unora le este bine sa se complaca in suferinta sau in nefericire.

Poate parea straniu, dar chiar le este bine asa, in aceasta stare de nefericire. Este o chestie psihologica profunda, dar chiar este o forma bizara de fericire. Ei cunosc foarte bine starea aceea si le este ok asa. Vor numai sa se planga cuiva. Isi usureaza sufletul pe moment, se elibereaza, iar apoi revin la filmul in care joaca deja de mult timp. In aceasta situatie imi pot accepta rolul care mi se propune sau ma pot indeparta/pune limite , daca consider ca situatia devine toxica pentru mine.

Nu am vrut sa fiu eu „mama ranitilor” si am avut si un mare AHA: nu sunt un om rau daca nu ajut pe cineva care nu imi solicita ajutorul. Asa ca am incetat sa ma implic fara sa mi se ceara ajutorul. Am incetat sa impartasesc oricand si oricui convingerile mele. Fie ca este vorba despre un mod sanatos de alimentatie, despre vestimentatie sau principii de viata … sunt convingerile mele si le voi impartasi numai atunci cand sunt cerute si primite!

Daca ai zburat cu avionul, probabil ca stii: cand ti se prezinta procedura in caz de urgenta, ti se spune intai sa-ti pui tu masca si abia apoi sa-ai ajuti pe ceilalti! Daca tu nu ai grija de tine, cum vei putea fi de folos si altora?

Dorind atat de mult sa ajut pe altii, la un moment dat imi consumam foarte multa energie. Asa am ajuns sa imi neglijez planul meu de viata. Sa ma neglijez pe mine. Cumva, la nivel subconstient, evitam sa ma ajut pe mine.

Astfel mi-am format 3 pasi simpli pe care poti sa-i urmezi si tu ca sa nu mai ai batai de cap atunci cand vrei sa ajuti pe cineva:

Asa ca, inainte de a-mi oferi ajutorul, ma asigur ca persoana respectiva este pregatita sa-l primeasca. Cum fac asta? Ii adresez 3 intrebari simple:

Inteleg ca iti este dificil. Dar ce-ti doresti pentru tine de fapt in acesta situatie?
Ce esti dispusa sa faci pentru ca lucrurile sa se schimbe de acum incolo?
Pot sa-ti ofer un sfat sau ajutorul meu ?

In acest moment, dupa ce imi raspunde cu sinceritate, voi sti foarte bine ce am de facut. Iar persoana in cauza se va bucura pe deplin de ajutorul pe care a confirmat ca vrea sa-l primeasca.

Ti s-a intamplat si tie sa ajuti pe cineva si apoi sa-ti dai seama ca acel “bine” s-a intors impotriva ta?  Raspunde cu  „da” in sectiunea de comentarii de mai jos. Raspunsul tau ne va ajuta sa constientizam ca nu suntem „singurii” care patim astfel de lucruri:)

Care a fost lectia cea mai importanta pe care ai invatat-o in acel moment?

Alina Finta,
Impreuna este totdeauna mai usor!

Comments

comments

3 Comments

  1. 1 Comment

    Sort by NewestOldest

    Also post on Facebook

    Commenting asMihailescu DanielINDUSTRAL BIROTICA

    Post

    Mihailescu Daniel

    Bună Alina
    Eu am dorit să ajut oameni fără să mi-o ceară, deoarece așa mi-aș fi dorit eu, de-a lungul timpului sa fiu ajutat, când căutam să ies la liman dintr–un loc întunecos al vieții mele și…nu s-a întâmplat.
    Acesta era motivul, ma gândeam că acei oameni sunt neputincioși, au nevoie doar de un punct ce sprijin.
    Problema e controversată, cred că cel mai bine e să regizezi totul în întâmplare.
    Pe de altă parte , oamenii sunt formați și educați să nu se lupte și să fie doar consumatori. Plus că modelele dominante încurajează pasivitatea și confortul. 
    Unui adult i se spune că zilele de acumulare și schimbare au apus de mult, acum..scapa cine poate, totul e așa, la…noroc.
    Cele bune

  2. Olar Daniela spune:

    Draga Alina,

    Raspunsul meu este „da”.
    Exista si „exceptii”, situatiile de urgenta, in care cel in cauza nu poate (sau nu mai poate) sa iti ceara ajutorul si atunci intervii pur si simplu sa il salvezi cumva… Ce sa mai discutam despre medicii care intervin in urgente de grad 0…
    Am trait o experienta cand, dupa ce I-am acordat primul ajutor unui batran, l-am dus la camera de garda a unui spital (omul refuzase sa apelez 112)… Dupa 2 ani, mi-au reprosat apartinatorii ca nu am apelat 112 (cu toate ca batranul era bine-merci)…
    Asa ca… oameni si oameni… Intotdeauna am simtit ca avem acelasi miez… hristic…
    Cu drag,
    Daniela

  3. Leo spune:

    Da, am incercat de multe ori sa ajut diverse persoane fara ca acestea sa-mi fi solicitat ajutorul. Apoi, de cele mai multe ori, nu reuseam sa inteleg reactia lor. Am realizat destul de tarziu ca greseala imi apartine de fapt mie. Acum o fac mult mai rar (recunosc ca nu sunt lecuit total), deoarece nu pot sa nu ma implic emotional. .. Mai am mult de lucru la imunizarea mea sentimentala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.