Webinar El Camino: ce trebuie sa stii inainte sa pleci pe El Camino. Invata din greseliile, incercarile si lectiile mele pentru a-ti face Calea mai usoara
Cautam asistent manager fascinat de dezvoltare personala, imprevizibil si crestere continua

Cele mai importante 7 lectii pe care le-am invatat in cei peste 1200 de kilometri pe El Camino de Santiago!

Daca ai ajuns la acest articol, cel mai probabil stii deja ce este El Camino.

Iar daca stii ce este El Camino (din carti, filme sau de la prieteni si cunoscuti) vei fi de acord cu mine ca acest pelerinaj strabatut de sute de ani incoace de pelerini din lumea intreaga este una dintre cele mai transformatoare, vindecatoare si eliberatoare experiente pe care un om le poate trai intr-o viata intreaga.

Sunt Alina Finta – terapeut, coach si fondatoarea comunitatii Evoluam Impreuna.

Insa in randurile care urmeaza nu iti voi vorbi din niciuna dintre perspectivele de mai sus, ci din energia pelerinului care a strabatut El Camino de doua ori (o data in 2016 si o data in 2019) si care deja se pregateste de urmatorul drum.

La o prima vedere, El Camino te duce cu gandul la faptul ca strabati sute de kilometri intregi in timp ce admiri unele dintre cele mai frumoase peisaje ale planetei Pamant. Insa, la o privire mai profunda, El Camino inseamna reintalnirea cu sufletul tau, recastigarea increderii in oameni si in omenie, constientizarea corpului tau fizic, reconectarea cu Dumnezeu sau cu divinitatea, imprietenirea cu propria umanitate. 

Pot spune ca Sufletul El Camino uneste ceea ce mintea umana a separat de-a lungul secolelor: 

Pe acest drum 

am intalnit ortodocsi, catolici, budisti, musulmani, hindusi, atei; 

am intalnit oameni albi si oameni negri; 

am intalnit bebelusi de 2 luni si batrani de 82 de ani;

am intalnit oameni in scaun cu rotile si oameni care nu s-au plans vreodata de o durere fizica;

am intalnit milionari si oameni care tocmai isi pierdusera jobul;

Insa pe acest drum nu am intalnit diferente, prejudecati si separare despre cine este fiecare, ci din contra, tot ce am gasit a fost Unitate, Cooperare, Bunatate, Iubire. 

Pentru ca in urma celor doua experiente de pe El Camino m-am intors un alt om, am simtit sa-ti impartasesc si tie, prin intermediul acestui articol, cele mai importante 7 lectii de viata pe care le-am trait  in speranta ca iti vor fi tie de folos.

Iata care sunt acestea:

  1. Corpul tau este cel mai bun prieten fara de care nu ai putea exista in aceasta viata.

Dupa zece zile de mers pe El Camino am constientizat ca eu am schiopatat 200 km si nici macar o secunda nu mi-a trecut prin cap sa ma opresc! 

Am preferat sa merg inainte cu o durere in picior decat sa ma opresc, sa ma odihnesc si sa cer ajutorul. In cea de-a zecea zi, am ajuns la Casa Alchimistului unde am stat o zi si jumatate, loc in care m-am vindecat de aceasta durere si mi-am putut continua drumul mergand pe picioarele mele.

Abia dupa ce am schiopatat  aproape 200 km am inteles cu adevarat in ce consta puterea corpului meu!

Pana sa ajung pe El Camino, am facut multe cursuri de dezvoltare personala, am lucrat cu emotiile si cu mintea mea, insa am lasat corpul undeva, in urma, ca pe un bun dat care e acolo indiferent ce s-ar intampla. Am fost atat de preocupata de mintea si sufletul meu incat am uitat sa-i ofer corpului ingrijirea, somnul si mancarea de care avea nevoie.

Faptul ca am schiopatat 200 km si, mai ales, teama puternica pe care am trait-o ca voi ramane schioapa pentru tot restul vietii, au fost momentele mele de trezire si de reintoarcere la nevoile corpului meu. 🙂

De atunci, ii multumesc corpului meu ori de cate ori am ocazia si te indemn si pe tine sa faci acelasi lucru! Multumeste-i corpului tau ca te poarta prin viata! Fara el, nu ai sti ce inseamna sa mergi pe picioarele tale la locul de munca, sa mirosi cele mai placute miresme de flori, sa vezi cum cerul isi schimba culorile, sa poti sa exprimi ceea ce simti, sa imbratisezi si sa te lasi imbratisat(a)!

2. Cand simti ca nu mai poti, opreste-te!

Motivul pentru am schiopatat atat de multe zile pe El Camino a fost ca nu m-am oprit atunci cand corpul mi-a cerut o pauza.

De asemenea, am vazut pelerini care mergeam mai repede cu scopul de a face un anumit numar de kilometri sau pentru a ajunge intr-un anumit loc la o anumita ora. Parca eram acasa, in viata de zi cu zi, cand aveam de indeplinit si bifat task-urile zilnice, in niciun caz intr-un loc in care sa stam cu nevoile sufletului nostru.

Astfel, am inteles ca atunci cand tragi de tine ca sa rezolvi ceva, nu numai ca nu ajungi sa rezolvi acel lucru, insa iti consumi si energia si resursele.

Daca te-ai obisnuit sa fii “pe fuga” mai tot timpul, poate ti se va parea inconfortabil sa te opresti. 

Poate chiar te vei simti blocat(a) ca nu vei sti care e urmatorul pas, insa, de fapt, a te opri e cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine in acel moment. Astfel, te vei incarca cu energie si poate chiar vei avea o noua perspeciva asupra vietii, pe care inainte nici nu o banuiai.

El Camino m-a invatat puterea lui “a sta degeaba” si mi-a aratat ce inseamna sa ma bucur de o pauza la umbra unui copac. De atunci, m-am imprietenit cu pauzele si am inregrat acest obicei in viata mea. Tu cum stai cu pauzele in viata ta? 🙂

3. Uneori e nevoie sa renunti la “bagajul” pe care il porti in spate.

Am plecat pe primul El Camino cu un rucsac de 9 kg. Sa mergi pe jos 300 km cu 9 kg in spate nu e chiar cel ma usor lucru din lume, mai ales daca nu ai mai facut asta vreodata.

Pentru ca ma durea foarte tare spatele a fost nevoie sa renunt la multe lucruri pe care le consideram necesare: tricoul meu preferat, o pereche de pantaloni, samponul de 400 ml, chiar si la sacul de dormit care cantarea 1,5 kg.

Pe masura ce dadeam jos lucrurile din bagaj, aveam de ales intre confortul ca ele sunt acolo si ca le am cu mine daca voi avea nevoie de ele la un moment dat si increderea ca le voi primi din alta parte daca voi avea nevoie de ele.

Asftfel, am invatat una dintre cele mai valoroase lectii din viata mea: uneori, pentru a merge mai departe, este nevoie sa te eliberezi de greutatea coplesitoare pe care o porti in spate.

Ce este si mai interesant este ca am intalnit oameni care mi-au oferit acele lucruri exact cand aveam nevoie de ele, iar de cateva dintre lucrurile pe care le-am aruncat nici nu am mai avut nevoie de ele pe drum.

Oare cum ar fi daca am prelua acest obicei si in viata de zi cu zi? Daca am renunta la lucruri, obiecte, oameni, relatii, joburi pe care le pastram acolo, “la cald”, din teama ca la un moment dat vom avea nevoie de ele si ne simtim mai usori, lasand loc noului in viata noastra?

4. Invata sa ceri si sa primesti ajutorul.

“Esti bine?”

“Ai nevoie de o mana de ajutor?”

“Vrei sa gusti din mancarea mea?”

“Ai nevoie de un bandaj?”,

sunt doar cateva dintre intrebarile pe care pelerinii si le adresau unii altora zilnic.

El Camino m-a invatat inca o data ce inseamna puterea lui “impreuna” si mi-a reamintit cat de valoros este sa fim umani in interactiunea cu ceilalti.

Prin intermediul experientei cu schiopatatul, am constientizat ca nu este nevoie sa trec singura printr-o greutate si ca atunci cand ma arat vulnerabila si cer ajutorul celorlalti, ei imi ofera ajutorul.

Insa pentru a primi ajutorul de la ceilalti, e nevoie sa ma deschid si sa-i las sa intre in viata mea, chiar daca asta inseamna sa imi arat ranile si durerea. Atat timp cand nu le dam voie celorlalti sa intre in viata noastra, ei nu vor avea cum sa ne ofere ajutorul.

Intreaba-te de cate ori ai trait o greutate in singuratate pentru ca ti-a fost teama sau rusine sa ceri ajutorul. Intreaba-te daca nu teama ca vei judecat(a) a fost mai puternica decat nevoia de a primi ajutorul.

Ceea ce am observat, atat pe El Camino, cat si in viata, a fost ca de cele mai multe ori oamenii ofera ajutorul atunci cand le este cerut. Cel mai important este sa te deschizi sa il ceri si sa il primesti! 🙂

5. Uneori ai de ales intre a fi cu tine sau cu ceilalti!

Una dintre cele mai importante lectii pe El Camino este sa iti da timp tie, iar apoi, cand gasesti o persoana cu care rezonezi, sa strabati o buna parte din drum impreuna cu ea.

Pe de alta parte, am vazut pelerini care, din teama de a nu sta singuri, nu se mai dezlipeau zile intregi de alti pelerini gandindu-se ca nu o sa-i mai intalneasca pe drum.

Asa am inteles ca uneori a fi cu ceilalti mai mult decat este necesar, te deconecteaza de la a fi cu tine si de a-ti urma scopul. 

Acelasi lucru este valabil si in viata de zi cu zi: cand stai prea mult cu tine, risti sa pierzi conexiunea cu ceilalti; iar cand stai prea mult cu ceilalti, risti sa te pierzi pe tine.

Desi pare dificil, uneori cel mai bun lucru pe care il poti face pentru cresterea ta si a celuilalt este sa il lasi sa isi continue drumul separat de tine si sa ai incredere ca persoana cea mai potrivita va aparea in viata ta.

6. Simplitatea este calea catre o viata traita din plin si din inima.

Abia pe El Camino mi-am dat seama cu adevarat cat de importante sunt lucrurile simple: sa beau apa, sa-mi fac un dus, sa am ceva de pus pe masa seara cand ajung acasa, sa ma odihnesc cand corpul imi cere asta!

Recunostinta pe care o simteam fata de aceste lucruri simple ma aducea de fiecare data in prezent si imi reamintea cat de binecuvantati suntem ca ne putem bucura de ele in fiecare zi!

Imagineaza-ti cum e sa mergi zilnic in jur de 20-25 km pe zi timp de 30 de zile prin caldura verii, transpirat(a) si obosit(a), cu un rucsac greu in spate si cu gandul ca a doua zi e nevoie sa pornesti din nou la drum.

Nu e greu sa-ti imaginezi ca tot ce aveam nevoie la sfarsitul zilei era o masa, un dus si un pat in care sa ma odihnesc!

Eram atat de recunoscatoare pentru lucruri atat de simple pe care in viata de zi cu zi “le luam de bune”, gandindu-ma ca e firesc sa fie acolo!

7. Curajul este molipsitor – povestea Ednei!

Pe El Camino am intalnit una dintre cele mai curajoase persoane pe le-am cunoscut vreodata!

Este vorba despre Edna, mama a trei copii, de 17 ani, 16 ani si…2 luni! Da, ai citit bine! 2 luni avea mezina care este probabil cel mai tanar pelerin care a facut El Camino in carucior.

Iti dai seama cate scuze putea gasi aceasta mama sa nu vina pe El Camino? Ca abia a nascut copilul, ca alapteaza, ca nu are ce sa-i dea sa manance, ca ii va ingreuna drumul, ca se poate imbolnavi?

Gandeste-te ca Edna a traversat Muntii Pirinei cu bebelusul in carucior (iar cei ce au fost pe El Camino stiu cat de dificila este parcurgerea acestui drum)! 

Unii o pot considera nebuna sau inconstienta, insa eu am ales sa vad curajul acestei femei, un curaj molipsitor la care aleg sa ma intorc si eu atunci cand imi este greu!

In loc de concluzie

Nu degeaba se spune ca El Camino te cheama.

El Camino te cheama pentru ca te transforma. 

Esti tot Tu, cel care ai pornit la drum, dar esti un altfel de Tu. Esti mai bogat sufleteste, mai intelept, mai uman, mai spiritual, mai intelegator, mai atent cu nevoile sufletului tau. Esti Tu in contact cu Tine, iar asta nu ti-o poate lua nimeni, niciodata.

Dupa ce am revenit de pe El Camino, am cautat sa aduc toate aceste lectii in viata de zi cu zi. Daca si pentru tine toate acestea sunt o reamintire a lucrurilor simple din viata, atunci ma bucur ca acest articol si-a indpelinit scopul 🙂

In incheiere, iti las un filmulet cu mai multe fotografii din aceasta experienta transformatoare si te incurajez sa iti asculti chemarea daca si sufletul tau te indeamna sa mergi pe El Camino!

Iti urez sa iti asculti sufletul si … Buen Camino!

Alina Finta

Pelegrin pe El Camino

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Ulei de CBD Ulei CBD Ulei de canabis Ulei de canabis pret Ulei de canabis romania