Impresii: Curs relaţii 7-9 iunie 2013
iunie 10, 2013
Revoluţia doctorului Hamer – Noua Medicină Germanică
august 19, 2013

Creştem şi noi? Maturizarea emoţională

„Inteligenta academica are foarte putin de-a face cu viata emotionala. Chiar si cele mai stralucite minti pot fi victimele unor pasiuni neinfranate si ale unor impulsuri indisciplinate. Oameni cu un IQ ridicat pot fi niste piloti incredibil de prosti in viata lor privata”– Daniel Goleman

E vineri dimineata. Ioana si Sofia sosesc la munca si afla ca managerul lor le cere sa lucreze ore suplimentare pentru a preda un proiect important luni dimineata. Asta inseamna ca amandoua vor trebui sa-si anuleze planurile de vineri seara.

Intoarse in biroul lor, incep sa se planga si sa comploteze impotriva sefului lor. Ioana se apuca de treaba, iar dezamagirea ei scade pe masura ce se concentreaza ca lucrurile sa iasa cat mai bine. Sofia, pe de alta parte, e furioasa si se simte o victima a sefului ei. Isi suna un prieten pentru a i se plange si lui si nu reuseste sa se concentreze pe ceea ce are de facut. Hotaraste sa se razbune pe seful ei si sa faca un proiect mediocru.

In fata dezamagirii, Ioana demonstreaza o capacitate de adaptare, iar Sofia nu. „A fi capabil sa faci fata suisurilor si coborasurilor vietii e un semn distinctiv al maturitatii emotionale”, ne spun specialistii din cadrul Harvard Medical School.

 

Ce este maturitatea emotionala?

Ne batem de zeci de titluri de articole prin reviste sau pe internet. Unele ne spun cum sa tratam cu partenerul nostru daca vrem sa obtinem ceva de la acesta, cum sa ne abordam seful daca vrem concediu atunci cand se apropie perioada training-urilor, cum sa scapam de prostul obicei de a eticheta oamenii proaspat cunoscuti.

Ei bine, toate acestea sunt de fapt mici feliute ale unui intreg care poarta numele de maturitate emotionala. Si interesant, prea putini aleg sa abordeze direct acest subiect. Poate pentru ca, imi asum cand spun asta, suntem o societate de copii. Traim intr-o lume in care copilaria pare sa nu mai vrea sa se stinga incet pentru a face loc unui Eu matur si responsabil. Probabil (de fapt sigur) nu sunt cel mai in masura om care sa declare asta sus si tare. Si eu ma surprind de multe ori ravnind la cea mai mare bucata de tort sau imbufnandu-ma daca cineva din anturaj schimba planurile si nu mai mergem la terasa MEA preferata 🙂 Noroc ca, odata cu maturizarea emotionala, constiinta imi semnalizeaza repede ca ma reintorc in timp 🙂

Asadar, ce presupune sa fim maturi emotional? Practic, maturizarea se petrece atunci cand esti capabil sa iei ca atare lucrurile care vin spre tine si sa intelegi ca uneori nu le poti influenta. Tot ce-ti ramane sa faci este sa-ti pastrezi increderea in oameni si in tine si sa generezi un sentiment placut asupra lumii in care traiesti. Sa fii maleabil. E un pas in fata spre maturizare.

O persoana imatura reactioneaza la dificultati prin amaraciune, resentimente, disperare sau furie. Isi revine intr-un timp mult mai lung si se percepe ca fiind o victima, fara putere sau drept la replica. De aici pana la a se da batut si a renunta la visele sale e un pas mic. In cele din urma trece peste, insa iroseste o gramada de timp si energie.

 

Personalitatea matura

Specialistii definesc maturitatea emotionala ca fiiind starea care „iti permite sa accepti realitatea oamenilor si a lucrurilor din jurul tau exact asa cum este, fara sa-ti activezi nevoia de a-i schimba”. Sau, altfel spus, maturitatea emotionala este „arta de a trai in pace cu ceea ce nu putem schimba, curajul de a schimba ce e de schimbat, cu orice pret, si intelepciunea de a face diferenta„, subliniaza acest citat extrem de raspandit mai nou in intreaga lume.

Pe langa aceasta atitudine realistă fata de viata, oamenii maturi poseda, de asemenea, si alte trăsături de caracter sănătoase:

– Abilitatea de a sti ce vor si capacitatea de a face ca lucrurile sa se intample.
– Autocontrol si chibzuinta inainte de actiona
– Incredere in sine si capacitatea de a-si asuma responsabilitatea pentru viata si actiunile lor
– Rabdare
– Capacitatea de a avea relatii intime sanatoase si de a inchega relatii sociale pozitive cu ceilalti
– Generozitate si dorinta de a da si de a fi acolo pentru altii
– Integritate
– Un sentiment de echilibru si calm in situatii de stres
– Perseverenta
– Determinare
– Modestie si capacitatea de a admite atunci cand gresesc

 

Maturitatea incepe acasa…

Motivul din cauza caruia unii dintre noi am fi lipsiti de aceste atribute nobile sta in faptul ca am crescut in mai putine conditii ideale. Nimeni nu se naste matur. Dezvoltarea noastra emotionala este modelata de parintii nostrii si de experientele de viata. Parintii maturi, care isi valideaza, iubesc si accepta copiii si care sunt impliniti in propria lor viata, ii ajuta pe cei mici sa se maturizeze emotional.

Cred ca parintii care au reusit sa-si identifice si sa-si indeplineasca propriile teluri in viata sunt cei mai buni parinti. Compara un parinte vesnic nemultumit de job-ul lui, frustrat de tensiunile cu partenerul de cuplu sau disperat ca mai mereu nu-i ajung banii, cu unul implinit cu cariera sa, feiricit cu partenerul sau si relaxat acasa. Vibratia, fie aceasta buna sau rea, invaluie starea emotionala a copilului.

Un copil care se lupta cu succes cu esecurile si dezamagirile se va maturiza emotional mai mult decat unul rasfatat si peste masura protejat de orice neplaceri si inconveniente. De-a lungul copilariei, sunt unele sarcini de dezvoltare pe care copilul trebuie sa le indeplineasca. A-ti face prieteni, a fi autonom in luarea deciziilor marunte  in perioada copilariei (sa-ti legi sireturile, sa-ti alegi cu ce sa te imbraci, sa-ti pui singur in farfurie) fara stres nejustificat, fara conflicte si fara dificultate, sunt lucruri care au contribuit mult la maturizarea ta ulterioara.

Un IQ ridicat, un fizic placut si o dezvoltare fizica buna nu vorbesc deloc despre o maturitate emotionala. Intalnesc zilnic „copii sub acoperire”. Daca-ai sti cati sunt…si cat de usor iti poti da seama de varsta emotionala a celui cu care interactionezi…ai fi uimit. Oameni cu cele mai inalte forme de studii superioare  pica testul maturitatii emotionale cu brio. Cel mai la indemana exemplu pe care ti-l pot da: profesorul meu de Statistica. Ce facea? Avea o satisfactie nebuna de a-si tine propriul ritual in fata noastra. Se juca cu noi. Reusea mereu sa ne induca emotiile jocului 6/49. Imi amintesc limpede cum, dupa o noapte de nesomn, multe cafele si un brat de cursuri recapitulate, ma cuprindea o stare de iritare cand il vedeam aruncand cu foile noastre de examen in sus. „Ce cade pe masa, trece examenul. Ce cade pe jos, vine in toamna”.  Mi-a luat mult timp sa ma impac cu gandul ca nimic din ceea ce faceam nu reusea sa influenteze decizia acestui „copil” frustrat. Probabil ca jocul lui sadic pleca de la nevoia sa de a se simti important si indispensabil pentru ceilalti, nevoie pe care nu si-a putut-o satisface niciodata in primii ani de viata.

 

Mai multa maturitate

Daca simti ca maturitatea emotionala este inca o provocare pentru tine, faptul ca citesti acest articol si ca te preocupa acest subiect e un semn ca esti mai aproape de maturitate decat crezi. Oricum nu e niciodata prea mult, prea tarziu sau prea greu sa-ti pui la punct cateva din aspectele care arata mai putina maturitate. Terapia, meditatia, petrecutul timpului „cu tine”, activitatile noi sau actele de voluntariat, toate te conduc placut spre maturizare.

Oricum, toate aceste metode au ca punct central analizarea emotiilor. Chiar daca unele te provoaca la autoanaliza in mod direct (terapia, meditatia) sau altele in mod indirect (munca de voluntariat, timpul petrecut in solitudine, activitatile noi), scopul acestora este sa te ajute sa te cunosti, sa-ti identifici emotiile si sa fii constient de reactia pe care o provoaca acestea asupra actiunilor tale. Odata constientizate, starile emotionale pot fi controlate cu mai multa usurinta. Uneori simpla constientizare poate duce la disparitia unor reactii repetitive neplacute.

 

Terapia

Psihoterapia, workshop-urile de dezvoltare personala iti pot veni in ajutor in rezolvarea problemelor din copilarie, ajutandu-te sa te intelegi, sa te pretuiesti si sa te accepti, atat pe tine, cat si pe parintii tai. Daca consideri ca ai destula obiectivitate, poti sa optezi si pentru varianta mai intima si mai comoda: cartile de specialitate. Cu toate acestea, relationarea cu alte persoane iti poate oferi un feedback mai pertinent.

 

Activitatile noi

Maturizarea apare odata cu experienta de viata.  Incearca activitati noi, care te pun in situatii nemaintalnite, cu oameni complet noi. Iesi din sfera ta de confort si alatura-te unui grup sau unei comunitati. Si cand spun asta nu ma refer la simpla participare la un curs in timpul caruia tot ce trebuie sa faci este sa stai cat mai comd pe scaun si sa asculti neinteractiv…Activitatile de grup care incurajeaza creativitatea, colaborarea si responsabilizarea te pot schimba din temelii. Fie ca decizi sa intri intr-o echipa de sport sau intr-o echipa de organizare de evenimente culturale, interactiunea cu echipa te pot ajuta sa castigi incredere in tine, sa-ti dezvolti noi aptitudini si sa inveti sa muncesti in cooperare cu ceilalti.

 

Munca de voluntariat

A-i ajuta pe ceilalti inseamna timp petrecut calitativ. Nu cred ca exista o cale de maturizare mai nobila decat cea de a lasa in planul doi problemele tale si de a te face responsabil de starea de bine a altora. Voluntarii sunt oamenii fata de care am o apreciere nemarginita. Sunt oamenii care au inteles cel mai bine sensul vietii si menirea noastra pe pamant. Sunt maturi si responsabili. Ofera neconditionat fara sa primeasca nimic in schimb.
Poti incerca. E un sentiment inedit sa generezi bucurie celor neajutorati. In plus, iti diminueaza din egoism, te responsabilizeaza fara rasplata materiala ulterioara (greu pentru multi dintre noi care asteapta „bombonica” de la final) si te invata ce e iubirea neconditionata.

Dupa toate acestea, trebuie sa-ti mai spun un singur lucru: ia-o incet. Copilaria e o zona de confort din care iesi greu…si, oricum, n-o vei ingropa niciodata definitiv. Cum altfel am mai trai micile bucurii ale vietii? 🙂

P.S: Asta nu e tot 🙂 In urmatoarele articole dedicate maturizarii emotionale, iti voi dezvalui cateva metode eficiente de identificare si gestionare a emotiilor care ne sprijina /impiedica sa „crestem” emotional.

Comments

comments

3 Comments

  1. silviana spune:

    Multumesc,mereu ma inspiri si gasesc energie creatoare in ceea ce spui!!!

  2. Ghita Ecaterina spune:

    Multumesc,sunteti o sursa de energie contructiva!!!!Faceti un bine tuturor semenilor nostri,D-zeu sa va binecuvanteze!!!Tot asa in continuare veti umple lumea de informatii utile.FELICITARI!!!

  3. Mihu spune:

    Adica, cum se mai spune, proasta sunt, DAR nu de la intelect……

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.