Intamplare adevarata: Cand Dumnezeu ne lasa semne in cale

miracol-bebe-sfatulparintilor.ro-foter_com-350x250

O zi obisnuita de viata. Citesc pe o postare pe Facebook, a nu stiu cata oara, ca suntem creatorii vietilor noastre, indiferent daca ne place sau nu creatia pe care o avem in fata ochilor, prin oamenii si intamplarile traite. Citesc pe un site despre un nou seminar de Noua Medicina Germanica al dr Crina Veres ce are loc la Bucuresti in aceasta primavara si imi reamintesc despre acei oameni vindecati total prin filozofia acestei abordari medicale, oameni carora medicina alopata nu le mai dadea vreo sansa si care au venit si au povestit despre vindecarea lor, considerata de medici revenirea dintre morti, in fata unei sali arhipline. Ma bucur ca primesc noi dovezi ca vindecarea alternativa capata teren din ce in ce mai mare, atat printre practicanti cat si printre pacienti. Mereu mi-am dorit sa vad asemenea dovezi si deci ca se poate. Pana la urma, oamenii cred mai mult atunci cand au dovezi palpabile in fata ochilor.

Si atunci, cer si eu noi povesti reale ca este asa, ca puterea omului, credinta lui, in directa legatura cu divinitatea, ii aduce binele chiar si atunci cand cei din jur, fie ei medici sau nu, nu mai cred in ei.

Lansez in Univers aceasta intentie si o las sa zboare, ca papadia suflata de un copil jucaus si curios. Cine stie daca cineva undeva o aude sau daca se va intoarce spre mine in vreo forma…

Incantata de rezultatele benefice ale aromaterapiei in vietile oamenilor, ma duc sa cumpar un ulei esential de iasomie, unul de lemn de trandafir si altul de lavanda, toate cu rol profilactic de sanatate. Este o intreaga stiinta in jurul obtinerii unui ulei esential autentic cu rol vindecator si puternic purificator pentru corpul energetic. Nu orice ulei esential ce se vinde pe piata face bine la sanatate, din contra. Multe pot da dureri de cap si efecte adverse pentru ca nu s-a mentinut intreaga molecula a plantei in procesul de fabricatie, pentru ca ea sa actioneze vie si sa faca bine.

In drum spre locul cu pricina, in aglomeratia traficului bucurestean, vad in spatele masinii mele o masina cu numarul “111”. Hmmm, o secventa repetitiva de numere. Doreen Virtue, celebra in toata lumea pentru terapia cu ingeri, spune ca atunci cand se repeta un numar intr-o zi, in secvente de acest tip, ingerii doresc sa te faca atent sa auzi ceva, sa vezi ceva ce iti poate fi benefic. Ignor acest 111. Mintea cea neobosita e la datorie si anuleaza “prostiile” de acest gen ce ii perturba domnia.

Ajung la firma de la care cumpar uleiurile esentiale. Acolo, din vorba in vorba, doamna respectiva incepe sa imi povesteasca – aparent din senin – cum i-a aratat ei Dumnezeu iubirea Sa, acum 11 ani.

“Stiti, acum 11 ani, cand eram gravida cu baietelul meu, vreo 6 medici renumiti din Bucuresti mi-au spus sa avortez copilul, ca se va naste cu malformatii. Analize, ecografii 3D, dar ce nu mi-au facut. Nu i-am crezut si am mers la altii. Nimeni nu imi dadea sanse. Incet incet nici familia nu a mai fost de partea mea, in afara de sotul meu. Toata lumea ma indemna sa avortez, ca e nebunie sa aduc pe lume un copil handicapat, sa imi sacrific restul vietii pentru el iar el cine stie cat si cum sa traiasca. Insa eu, pe masura ce toti imi spuneau asa, simteam ca imi voi asculta inima si acest copil nu va avea nimic rau. Eu trebuia sa il nasc. O maicuta oarba de la manastirea Pasarea care m-a simtit plangand langa ea intr-o zi la slujba, mi-a vorbit si m-a incurajat, spunandu-mi: daca tu vrei sa nasti acest copil iar el va fi handicapat, inseamna ca esti aleasa. E alegerea ta si vei fi ajutata pe drumul vietii lui. Daca insa inima ta iti spune ca acest copil este sanatos, in ciuda a tot ce spun medicii, inseamna ca Dumnezeu te va rasplati pentru credinta ta. Tu sa iti vezi copilul scaldat permanent in lumina puternica aurie de la Cer. Sa il modelezi sa arate, in mintea ta, asa cum vrei tu sa arate. Sa crezi in el. Sa crezi in Dumnezeu si vei fi rasplatita.”.

Emotionata de aceasta poveste, am incurajat-o pe interlocutoarea mea sa continue neobisnuita relatare…

“Doctorita care imi monitoriza sarcina nu a vrut sa ma asiste la nastere, pentru ca sa nu isi asume raspunderea nasterii unui copil cu malformatii, fara sa fi putut face nimic pentru el. Am nascut natural, intr-o zi mare a unor sfinti, cu un medic care era de garda la spitalul la care am ajuns. Copilul era perfect sanatos, si in exterior dar si intern. Mai mult, am nascut foarte usor si copilul era luminos si foarte curat la piele. Asistentele imi spuneau ca pesemne am mancat multe fructe si legume, daca s-a nascut asa de curat copilul.

Am avut lapte la sani timp de 2 ani. Copilul meu este poreclit de noi “copilul plantelor” pentru ca el nu a primit pana la 8 ani niciun medicament, ci doar tratamente preventive sau vindecatoare pe baza de plante. Nu ii prea place matematica, in schimb iubeste religia, picteaza ingeri, merge la toate impartasaniile si e o fire foarte iubitoare cu noi, parintii, dar si cu restul oamenilor. Ori de cate ori ma uit la el, ma gandesc… ce semn mai clar putea Dumnezeu sa imi dea ca sa imi arate mie si celor din jur ce inseamna credinta in El?. Copilul meu putea sa nu existe…”.

Dar baietelul cu nume de sfant exista pentru ca o mama a crezut pana la Cer si inapoi in copilul din pantecele ei, in misiunea care i s-a dat sa ajute un suflet sa vada lumina si sa vina pe lume pentru misiunea si rolul pe care il are aici.

Oare cata lume poate avea asemenea curaj, putere si dedicare sa infrunte un intreg sistem medical plus prietenii si toata familia, sa fie singura impotriva tuturor care ii doreau, evident, binele cu sfaturile lor?

Am plecat cu uleiurile mele esentiale si in masina, mirosind iasomia, un simbol olfactiv renumit al iubirii de semeni – nu degeaba multe parfumuri celebre au la baza acest ulei – si gandindu-ma la puternica, tulburatoarea si deloc intamplatoarea poveste adevarata care mi-a fost dat sa o aud. Am simtit ca trebuie sa o pun pe scris si sa o trimit spre cititorii siteului nostru. Cine trebuie sa o citeasca, o va citi, pentru ce scop, fiecare va sti.

In trafic inapoi spre birou, in aglomeratie, in spatele meu reapare aceeasi masina cu acelasi numar de inmatriculare ce avea “111”. Prin ce ciudata intorsatura de timp, loc, destin acea masina a revenit in preajma mea la distanta de 2 ore in alta zona a orasului, nu voi sti niciodata.

Simt o senzatie de piele de gaina pentru aceasta sincronicitate. Ma uit la ceasul din masina. Arata 11:18. A treia oara secventa “111” mi se arata in aceeasi zi.

Si am inteles ca mi s-a raspuns la intentia lansata cu 2 zile mai devreme iar papadia din vazduh s-a intors la mine cu raspunsuri si dovezi ale miracolelor traite de oameni atunci cand aleg sa creada. In ei, in divin, in viata, in misiunea pe care o au nu doar pentru sine si binele personal ci si pentru altii. Pentru ca niciodata viata nu a fost doar despre noi, uneori suntem aici mai mult pentru ca cineva intr-un anumit moment sa primeasca ceva prin simpla noastra existenta.

Si imi amintesc, gandindu-ma la baietelul cu nume de sfant si povestea lui, de celebrul citat:

“Paseste inainte iar daca drumul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea inadins pentru a-ti rasplati curajul”.

As adauga … “si credinta”.

Cristina Niculescu

Publisher Sfatulparintilor.ro

PS – Aceasta relatare 100% reala urmare a unei zi de viata de ianuarie 2015 nu isi propune sa influenteze conceptii, sa schimbe credinte sau sa promoveze terapii sau lucruri in care nu toti credem. Ea reflecta doar ceea ce inseamna pentru mine si poate si pentru altii, anume ca, uneori, chiar se intampla miracole. Acum.. de unde vin ele, ce e un miracol pentru mintea umana, e o alta discutie care poate dura o viata cel putin. In egala masura, mai cred ca experientele vietii fiecaruia ne fac sa interpretam anumite lucruri intr-un fel, timp in care alte persoane sa nu le dea aceeasi semnificatie.

Comenteaza cu facebook:

comentarii

Lasă un răspuns