Interviu despre feminitate: „Mama este modelul nostru de a fi femeie, dar noi nu vrem sa fim ca ea”

mother-daughter

 

Desi „mama” ar trebuie sa fie cel mai indragit cuvant, pentru multe dintre noi are o semnificatie greoaie si dureroasa. Nu toate mamele sunt blande si impaciuitoare – dupa cum isi doreste societatea sa le creeze – asa cum nici toate fiicele nu isi arata recunostinta fata de acestea.

Dimpotriva, multe sunt femeile care afirma „Eu nu vreau sa urmez modelul mamei mele! Eu vreau sa fiu altfel!” si pornesc intr-o calatorie personala, lasandu-si in urma radacinile.

Insa ceea ce nu stiu acestea este tocmai faptul ca ranile, tiparele, cuvintele, comportamente si durerea din relatia cu mama lor le urmeaza pe parcursul vietii si ca aceasta legatura necesita purificare si, in final, vindecare.

  1. Putem afirma ca in aceasta perioada foarte multe femei se intorc spre ele insele pentru a-si redescoperi feminitatea. Care este primul pas pe care o femeie ar fi indicat sa il faca in acest sens?

Zoia: Este cu adevarat minunat ca in ultima vreme femeile, nu doar ca vor sa-si redescopere feminitatea, ci vor s-o si traiasca. Femeile au devenit mult mai constiente de importanta energiei feminine, nu doar pentru ele ca femei, ci si pentru barbatii din viata lor si pentru ceea ce transmit din aceasta energie copiilor lor. Acesta este primul pas pentru o femeie – dorinta de a trai constienta energia feminina.

Alina: Primul pas pe care il gasesc esential este ca ca femeile sa isi doreasca sa se respecte si onoreze pe ele insele, pentru ca apoi vor putea cu adevarat sa onoreze si partenerii, copii, prietenii, colegii. Ce inseamna sa se respecte si onoreze? Sa-si traiasca viata conform ceea ce le face cu adevarat bine sufletului lor si sa lase in urma  conceptele, standardele pe care societatea , familia le pretind.

2. In societatea noastra, exista foarte multe femei care par sa aiba totul (familie, cariera, sanatate), dar traiesc cu un mare gol interior. Care poate fi explicatia unei astfel de dureri neexprimate?

Zoia: Am o convingere ca nu exista o singura explicatie, asa cum nu exista o singura cauza, pentru toate femeile care traiesc un gol interior.

Pentru o femeie care a ajuns sa aiba familie si cariera, dar simte un “mare gol interior”, nu cred ca are sanatate. Ideea pe care o am despre sanatate este, pe scurt, “starea de bine”. Nu doar starea de bine a corpului, ci si a mintii si a sufletului.

Daca o femeie a ajuns sa simta un gol interior, acesta este cel mai bun moment sa se gandeasca la sanatatea ei – la starea ei de bine.

Care este explicatia, de ce a ajuns aici?

Pe drumul vietii noastre, noi luam tot timpul decizii pentru noi si pentru viata noastra. Binenteles ca fiecare decizie si fiecare actiune pe care o facem are anumite consecinte. Daca deciziile pe care le-am luat in trecut ne-au dus intr-un punct in care nu ne simtim bine, e timpul sa ne oprim si sa dam atentie urmatoarelor decizii si sa fim constiente si de consecintele acestora.

Alina: Acel gol interior  din perspectiva mea inseamna ca nu mai reusesc sa se bucure de ceea ce au pentru ca sunt intr-o continua alergatura sa faca sarcinilor pe care rolurile de sotie, mama,  fiica, sefa, colega, prietena le presupune. Nu isi mai gasesc timp pentru a se intreba ce le bucura sufletul cu adevarat  si nu-si dau voie sa implineaca nevoile si dorintele sufletului.

3. Se spune ca relatia cu mama iti oglindeste relatia cu intreaga viata. Cum isi poate da seama o femeie ca diferite aspecte ale relatiei cu mama necesita mai multa atentie si chiar rezolvare?

Zoia: Ne dam seama, in primul rand, fiind atente la ceea ce simtim alaturi de mamele noastre.

De exemplu, pana sa fac ceva pentru vindecarea relatiei mele cu mama, imi era foarte greu sa stau alaturi de ea, imi doream sa plec cat mai repede. Faceam tot posibilul sa evit discutiile cu ea, pentru ca stiam ca, inevitabil, ajungem la un subiect tensionant ori pentru mine ori pentru ea, sau direct la cearta.

Imi amintesc de o participanta care a fost atenta la relatia cu mama ei si a fost surprinsa sa constate ca atitudinea ei in relatia cu mama ei era “s-o tina la usa”.

Dupa ce am devenit constienta de atitudinea mea in relatia cu mama, mi-a fost usor sa observ ca simteam adesea si fata de alte persoane aceeasi dorinta de a pleca repede si o tensiune asemanatoare cu cea pe care o simteam alaturi de mama.

In timp, mi-am dat seama ca alaturi de partenerii pe care i-am avut traiam aceeasi stare.

Lucrurile au inceput sa-mi fie mult mai clare pe masura ce faceam  cate ceva pentru relatia mea cu mama. Vedeam la propriu cum relatiile cu ceilalti se schimba.

8718297_f496

Alina:  Am sa vorbesc despre procesul meu. A venit un moment de sinceritate cu mine cand mi-am dat seama ca de fapt relatia cu mama este doar de fatada, una formala in care nu exista respect, comunicare si sinceritate. Nu puteam sa fiu eu insami in preajma ei pentru ca eram  criticata, judecata, ma simteam vinovata pentru ca nu eram conform asteptarilor ei. Ba mai mult nici ea nu era conform asteptarilor mele si acest lucru ne-a tinut pe amandoua la distanta.

Chiar daca mama a fost mult timp plecata in strainatate , mi-am dat seama ca am atras alte persoane care reflectau intocmai ceea ce imi crea disonfort in relatia cu mama. Am atras un partener critic, cu prietenii nu puteam sa fiu eu insami, ba mai mult am devenit eu cu cei din jur asa cum se comporta mama cu mine. Atunci mi-am dat seama ca eu nu ma traiesc pe mine si viata mea si o traiesc pe mama in fiecare situatie care imi producea suferinta. De aici a inceput vindecarea.

4. Ce este “rana materna” si care este pretul pe care o femeie il plateste daca rana materna nu este constientizata si vindecata?

Zoia: Primul pret platit este chiar trairea ranii, fara a fi constientizata, ba, de multe ori, fiind negata existenta unei rani.

Am lucrat cu multe femei care au respins an dupa an ideea ca au ceva de inteles si de vindecat in relatia cu mama, desi isi doreau sa nu mai simta frustrare si neimplinire in alte relatii. Cand, dupa ani de zile, au inceput sa vada ce inseamna pentru ele “rana materna” si au inceput sa faca pasi spre vindecarea acesteia, vedeau cum, zi dupa zi, relatiile lor erau total altfel: apareau oameni mai intelegatori langa ele, si-au gasit partenerul potrivit, au dobandit din ce in ce mai multa incredere in viata si au inceput sa castige mai multi bani.

Din experienta vindecarii relatiei mele cu mama, dar si din experientele altor femei, am inteles doua lucruri mari.

Primul este un paradox: mama este modelul nostru de a fi femeie, dar noi nu vrem sa fim ca ea.

Al doilea este un lucru greu de acceptat si de inteles: ca femei adulte tanjim dupa o legatura autentica si dupa o conexiune reala si profunda cu mamele noastre, cu atat mai  mult cu cat ne-am simtit mai neiubite sau mai lipsite de importanta pentru ele cand eram mici.

Castigul imens pe care il avem cand incepem vindecarea ranii materne este  ca tot ceea ce a fost sau inca este o piedica sau un obstacol ne forteaza sa trecem la viata spirituala, deoarece ne dam seama ca nu este posibil sa gasim pacea in alt mod.

motherdaughter

Alina: Eu vad  in “rana materna” acele aspecte nerezolvate din relatia cu mama care ne urmaresc si ne produc suferinta in relatiile cu cei din jur, fie ca e vorba de : vinovatie, nemultumire, frustrare, furie, respingere, umilinta, tradare, ura, tristete etc. Toate aceste au fost trezite inca din copilarie, in cele mai multe cazuri in relatia cu mama si acum cer a fi vindecate de fiecare data cand alte persoane apasa pe rana. Pretul platit este tocmai propria nefericire.

5. Care este cea mai valoroasa lectie pe care ati invatat-o din relatia cu mamele voastre?

Zoia: Lectia mare pentru mine a fost: sa ascult! Momentul in care am inteles deplin in sufletul meu ce inseamna cu adevarat sa ascult il stiu si o sa-l stiu toata viata ca pe un moment de mare pret. Din acel moment pretios mi-am dat seama ca o astfel de lectie, pe care o inveti in procesul vindecarii cu mama, e o lectie care creste toata viata. Sunt multi ani de atunci si inca apar noi nuante de intelegere care adauga valoare acelei lectii. La inceput parea ca am invatat s-o ascult pe mama. Acum imi dau seama ca cel mai pretios dar al acelui moment este ca am invatat sa ma ascult pe mine.

Alina: Prima lectie de impact pentru mine a fost aceea ca daca mama nu imi arata ca ma iubeste asa cum vreau eu si cum am nevoie , nu inseamna ca nu ma iubeste. Pana atunci am trait multi ani cu convingerea ca mama nu ma iubeste.

6. Pe 10 noiembrie veti sustine un workshop despre vindecarea relatiei cu mama. Care este mesajul vostru pentru femeile care sunt interesate de acest eveniment?

Zoia: Am un mesaj in inima mea pe care il traiesc impreuna cu alte femei care au inceput procesul vindecarii relatiei cu mamele lor: noi femeile avem nevoie sa intelegem experintele avute ca fiice, avem nevoie sa intelegem experientele traite de mamele noastre ca mame si la randul lor ca fiice. Abia apoi ne vom intelege marele rol pe care il avem in transformarea constiintei acestei lumi. Abia apoi putem transfera catre fiicele si nepoatele noastre energia feminina a intelepciunii, blandetii si iubirii.

Alina: Sa primeasca darurile pe care vindecarea ranilor din relatia cu mama le va aduce in viata lor, sa se deschida spre acest proces transformator care inseamna onorarea celei care ne-a dat viata, onorarea noastra ca femei si inclusiv onorarea vietii, in esenta ei.

Comenteaza cu facebook:

comentarii

Lasă un răspuns